Ai fost vreodată foarte supărat și nici tu să nu știi exact de ce? Sau poate cineva ți-a trimis un mesaj scurt, iar tu te-ai gândit imediat: „Sigur este supărat pe mine.” În câteva minute, ai putea începe să te simți trist, anxios sau chiar nervos. Dar dacă, mai târziu, ai afla că persoana respectivă era pur și simplu obosită? Situația nu s-a schimbat. Mesajul a fost același.

S-a schimbat însă povestea pe care ai construit-o în mintea ta. Aici apare o legătură importantă între emoții, gânduri și credințe. Emoțiile sunt reacții ale noastre la ceea ce se întâmplă în interiorul sau în jurul nostru. Ele ne pot ajuta să înțelegem: ce ne place, ce ne sperie, ce ne rănește, ce este important pentru noi, când avem nevoie de protecție, când avem nevoie de apropiere.

Emoțiile nu sunt, în sine, „bune” sau „rele”. Este plăcut să simți bucurie, dar și frica poate fi utilă atunci când te avertizează asupra unui pericol. Furia poate semnala că o limită importantă pentru tine a fost încălcată. Tristețea poate apărea atunci când pierzi ceva sau pe cineva important. Problema nu este întotdeauna ce simțim, ci uneori ce facem sub influența emoției.

Există câteva emoții considerate fundamentale sau primare. Printre ele se află:

Bucuria

Poate apărea atunci când trăim ceva plăcut, reușim ceva important sau ne simțim conectați cu ceilalți.

Tristețea

Poate apărea în urma unei pierderi, a unei dezamăgiri sau atunci când ceva important pentru noi nu se întâmplă așa cum ne-am dorit.

Frica

Ne poate ajuta să observăm un posibil pericol și să ne pregătim să ne protejăm.

Furia

Poate apărea atunci când ne simțim nedreptățiți, răniți, ignorați sau când cineva ne depășește limitele.

Aceste emoții pot apărea rapid. Uneori le simțim înainte să avem timp să analizăm foarte mult situația.

Emoțiile secundare: ceea ce se construiește peste ceea ce simțim și care se pot forma prin combinarea emoțiilor, experiențelor și interpretărilor noastre. Printre acestea putem întâlni: vinovăția, rușinea, gelozia, invidia, mândria, recunoștința, dezamăgirea, nostalgia.

De exemplu, gelozia poate include frică, furie și tristețe. Poate îți este teamă să nu pierzi o persoană importantă. Te simți trist pentru că ai impresia că nu mai ești la fel de important. Apoi poate apare furia.Toate acestea se pot amesteca și pot fi trăite sub forma unei singure emoții complexe: gelozia.

Emoția nu este întotdeauna întreaga poveste Imaginează-ți următoarea situație: Trimiți un mesaj unui prieten. Nu îți răspunde câteva ore. Mintea ta poate începe să creeze interpretări: „Mă evită.” sau „Am spus ceva greșit.” sau „Nu mai vrea să fim prieteni.” Acestea sunt gânduri. Iar gândurile pot influența emoțiile.

Dacă te gândești: „Mă evită.”, poți simți tristețe. Dacă te gândești: „Face asta intenționat.”, poți simți furie. Dacă te gândești: „Sigur s-a întâmplat ceva.” poți simți îngrijorare. Situația este aceeași. Interpretarea este diferită. Iar interpretarea poate schimba ceea ce simțim.

Gândurile ne pot influența emoțiile Gândurile sunt ca niște propoziții sau imagini care apar în mintea noastră.

Uneori sunt utile:

„Pot să încerc din nou.”

„Nu a ieșit acum, dar pot învăța.”

„Pot cere ajutor.”

Alteori, gândurile pot fi foarte dure:

„Nu sunt bun la nimic.”

„O să eșuez sigur.”

„Toți ceilalți sunt mai buni decât mine.”

Atunci când repetăm aceste gânduri, ele ne pot influența emoțiile. Dacă îți spui mereu: „Nu sunt suficient de bun.” este posibil să începi să simți tristețe, nesiguranță sau teamă. Apoi, din cauza acestor emoții, s-ar putea să eviți să mai încerci lucruri noi. Și apare un cerc:

Gând → Emoție → Acțiune → Rezultat → Un nou gând

De exemplu:

„O să râdă toți de mine.”
↓
Simt frică.
↓
Nu mai răspund la oră.
↓
Nu aflu dacă răspunsul meu era corect.
↓
„Vezi? Mai bine să nu spun nimic.”

Cu timpul, acest cerc poate deveni un obicei.

Emoțiile pot influența și gândurile Legătura funcționează în ambele direcții. Nu doar gândurile ne influențează emoțiile. Și emoțiile pot influența felul în care gândim. Atunci când ești foarte supărat, este posibil să observi mai ușor lucrurile care te enervează. Atunci când ești trist, este posibil să îți amintești mai ușor momentele neplăcute. Atunci când îți este frică, mintea ta poate începe să caute mai multe pericole.

De aceea este bine să nu luăm toate deciziile importante în momentul în care suntem copleșiți de o emoție puternică. Poți să fii furios dar asta nu înseamnă că tot ceea ce îți spune mintea în acel moment reprezintă întreaga realitate. De cele mai multe ori la baza acțiunilor noastre stau credințele noastre și mai puțin emoțiile pe care le simțim.

Credințele sunt idei mai profunde pe care le avem despre noi, despre ceilalți și despre lume. De exemplu:

„Trebuie să fiu perfect ca să fiu apreciat.”

„Dacă greșesc, înseamnă că sunt slab.”

„Nu pot avea încredere în nimeni.”

„Trebuie să fiu mereu mai bun decât ceilalți.”

Unele dintre aceste credințe se formează în timp. Pot fi influențate de: familie; școală, prieteni, experiențe, societate, rețele sociale, lucrurile pe care ni le spunem în mod repetat. O credință poate influența felul în care interpretăm o situație.

Un exemplu simplu: doi adolescenți primesc aceeași notă mică. Primul se gândește: „Nu sunt suficient de inteligent.” Al doilea se gândește: „Nu m-am pregătit suficient. Trebuie să schimb ceva.” Situația este aceeași. Nota este aceeași. Dar credințele și interpretările pot fi diferite. Primul poate simți rușine și poate renunța. Al doilea poate simți dezamăgire, dar poate decide să încerce din nou.

Nu înseamnă că al doilea adolescent nu este afectat.Înseamnă doar că felul în care înțelegem o experiență poate influența ceea ce facem mai departe. Ai grijă la credințele care te limitează!!!

Uneori avem idei despre noi pe care le considerăm adevăruri absolute. De exemplu:

„Eu nu sunt bun la matematică.”

„Eu sunt timid.”

„Nu pot vorbi în fața oamenilor.”

„Nu sunt suficient de interesant.”

Dar merită să ne întrebăm: este un adevăr sau este o concluzie la care am ajuns după anumite experiențe?

De exemplu, poate ai avut câteva rezultate slabe la matematică. Asta nu înseamnă neapărat că este aproape imposibil să înțelegi matematica. Poate înseamnă că trebuie încă să cauți metoda potrivită. Diferența dintre cele două idei/credințe poate fi importantă. Prima închide o ușă. A doua lasă loc pentru posibilități.

Emoțiile nu trebuie eliminate Uneori, când ne simțim rău, primul instinct este să vrem să scăpăm cât mai repede de emoția respectivă. Cel mai important aspect este să o înțelegi. Poți să te întrebi:

1) Ce simt acum? (încearcă să numești emoția)

2) Ce s-a întâmplat? (care este situația concretă)

3) Ce gândesc despre această situație? (ce poveste îmi spune mintea)

4) Ce cred despre mine sau despre ceilalți? (există o credință mai profundă în spatele reacției mele)

5) Există și o altă perspectivă? (nu pentru a te minți ci pentru a verifica dacă primul gând este singura posibilitate)

Să presupunem că nu ești invitat într-un grup la o activitate.

Situația: Nu ai fost invitat.

Gând: „Nu mă place nimeni.”

Emoție: Tristețe.

Dar poate există și alte posibilități:

„Poate au presupus că sunt ocupat.”

„Poate a fost o decizie luată în grabă.”

„Poate este o situație despre care ar trebui să vorbesc cu ei.”

Nu știm imediat care variantă este adevărată dar putem observa ceva important:

Primul gând nu este întotdeauna un fapt. Uneori este doar o interpretare.

Ce putem face atunci când emoțiile sunt puternice? Nu trebuie să devenim experți în psihologie. Putem începe cu aceste câteva întrebări simple enumerate anterior.

Putem învăța să punem sub semnul întrebării o credință care ne limitează. Conștientizarea nu înseamnă să nu mai ai emoții puternice.Înseamnă să începi să înțelegi și să te cunoști.

Emoțiile, gândurile și credințele fac parte din aceeași poveste. Uneori o emoție influențează un gând. Alteori un gând schimbă emoția. Iar credințele noastre pot influența felul în care interpretăm aproape tot ceea ce ni se întâmplă. De aceea, să ne cunoaștem nu înseamnă doar să știm ce ne place sau ce vrem să devenim. Înseamnă și să putem observa, din când în când, ce se întâmplă în interiorul nostru.

Nu tot ce simți trebuie să te conducă.
Nu tot ce gândești este un fapt.
Și nu orice credință despre tine trebuie să rămână aceeași toată viața.

Uneori, primul pas spre schimbare este pur și simplu să te oprești și să întrebi: „Ce se întâmplă acum în mine?” Pentru că, atunci când începi să înțelegi ce simți, ce gândești și ce crezi, începi să ai mai multă libertate în felul în care alegi să răspunzi.