Ai avut vreodată o zi în care ai făcut lucruri aproape fără să te gândești? Ai deschis telefonul „doar pentru câteva minute” și ai ajuns să stai o oră pe rețelele sociale? Ai spus ceva la nervi și apoi ți-ai părut rău? Ai făcut ceva doar pentru că toți ceilalți făceau același lucru? Ni se întâmplă tuturor.
De multe ori, trăim pe „pilot automat”. Reacționăm, răspundem, alegem și mergem mai departe fără să ne oprim să ne întrebăm: „De ce fac asta?”, „Ce simt acum?” sau „Este cu adevărat alegerea mea?” Aici începe starea de conștiență, când începi să te întrebi înainte să acționezi.
A fi conștient nu înseamnă să fii serios tot timpul, să nu greșești sau să îți analizezi fiecare gest. Înseamnă, pur și simplu, să fii atent la tine și la ceea ce se întâmplă în jurul tău. Să observi că ești nervos înainte să reacționezi. Să îți dai seama că ești trist, chiar dacă încerci să pari indiferent. Să observi că te compari cu cineva de pe internet și să înțelegi că ceea ce vezi acolo nu reprezintă întreaga lui viață. Să poți spune „nu” atunci când ceva nu ți se potrivește, chiar dacă ceilalți spun „da”. Și, poate cel mai important, să începi să faci diferența dintre ce vrei tu și ce simți că trebuie să vrei pentru a fi acceptat. Emoțiile nu sunt dușmanii tăi
În adolescență, emoțiile pot fi foarte puternice. Uneori poți trece rapid de la entuziasm la furie, de la încredere la îndoială sau de la bucurie la tristețe. Asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu tine. Emoțiile sunt mesaje. Ele îți spun ceva despre ceea ce trăiești, despre ceea ce îți place, despre ceea ce te rănește sau despre ceea ce ai nevoie.
Conștiența înseamnă să nu te lași condus imediat de fiecare emoție. De exemplu, poți fi foarte furios și totuși să alegi să nu trimiți acel mesaj pe care îl vei regreta peste zece minute. Poți fi gelos și să te întrebi de unde vine gelozia. Poți fi dezamăgit și să accepți că ai dreptul să fii așa, fără să te consideri slab.
Între ce simți și ce faci există un mic spațiu. În acel spațiu se află alegerea ta.
Poate că una dintre cele mai mari provocări pentru adolescenții de astăzi este faptul că au permanent acces la viețile altora. Vezi oameni care par mai frumoși, mai populari, mai fericiți, mai talentați sau mai împliniți. Și, fără să îți dai seama, începi să te întrebi:„De ce eu nu sunt așa?” Dar trebuie să îți amintești ceva important: tu compari viața ta reală cu o selecție din viața altcuiva.
O fotografie nu îți arată nesiguranțele acelei persoane. Un videoclip nu îți arată toate zilele proaste. Un număr mare de urmăritori nu îți spune dacă acel om se simte cu adevărat bine. Să fii conștient înseamnă și să poți spune: „Ceea ce văd nu este întreaga realitate.”
Poate părea ciudat, dar cu cât devii mai atent la tine, cu atât devii mai liber. Dacă nu îți observi gândurile, ele pot ajunge să îți conducă alegerile. Dacă nu îți înțelegi emoțiile, ele pot decide în locul tău. Dacă ai nevoie permanentă de aprobarea celorlalți, riști să trăiești viața pe care o așteaptă alții de la tine. Dar atunci când începi să te observi, apare posibilitatea de a alege. Poți spune:
„Sunt nervos, dar nu vreau să rănesc pe nimeni.”
„Mi-e teamă, dar vreau să încerc.”
„Toți ceilalți fac asta, dar eu nu mă simt bine cu alegerea asta.”
„Am greșit. Nu îmi place ce am făcut, dar pot învăța din asta.”
Acestea nu sunt semne de slăbiciune. Sunt semne că începi să te maturizezi. Nu trebuie să ai toate răspunsuril. Poate una dintre cele mai mari presiuni ale adolescenței este ideea că trebuie să știi deja cine ești, ce vrei să faci în viață, ce carieră vei avea și ce fel de persoană vei deveni. Nu este nevoie să ai toate răspunsurile. Ești încă în proces de descoperire. Uneori vei alege bine. Alteori vei greși. Vei schimba opinii, prietenii, pasiuni și poate chiar visuri. Și este în regulă. Conștiența nu înseamnă să ai o viață perfectă. Înseamnă să poți privi ceea ce trăiești și să spui: „Vreau să înțeleg ce mi se întâmplă și să aleg cât pot de bine pentru mine.”
Un exercițiu
Data viitoare când simți că ești foarte nervos, trist, speriat sau presat să faci ceva, oprește-te pentru câteva secunde și întreabă-te:
Ce simt?
De ce simt asta?
Ce am nevoie acum?
Dacă aș avea puțin timp să mă gândesc, ce alegere aș face?
Nu trebuie să găsești imediat răspunsul perfect. Important este că te-ai oprit. Ai ieșit pentru câteva clipe de pe „pilot automat”. Și poate că exact în acele câteva secunde începe o schimbare importantă: aceea în care nu mai reacționezi doar la ceea ce ți se întâmplă, ci începi să alegi cum vrei să răspunzi.
Starea de conștiență nu este ceva spectaculos. Poate începe cu lucruri foarte mici:
Să îți asculți emoțiile.
Să îți observi gândurile.
Să nu faci ceva doar pentru că ceilalți o fac.
Să accepți că poți greși.
Să îți pui întrebări.
Să fii sincer cu tine.
Și să înțelegi că, deși nu poți controla tot ceea ce se întâmplă în jurul tău, poți învăța să ai tot mai multă grijă de felul în care alegi să răspunzi. Viața ta nu trebuie să fie perfectă pentru a avea valoare. Trebuie doar să începi să fii prezent în ea.
Pentru că atunci când devii conștient de tine, începi să descoperi nu doar cine ești, ci și cine poți deveni.
Lasă un răspuns