Adolescența este o perioadă în care multe lucruri se schimbă: felul în care ne vedem pe noi înșine, relațiile cu ceilalți și modul în care înțelegem emoțiile. Uneori, putem simți o nevoie puternică de apropiere: să primim o îmbrățișare, să avem pe cineva aproape sau pur și simplu să simțim că nu suntem singuri.
Această nevoie este firească. Oamenii au nevoie de conexiune, de siguranță și de sentimentul că sunt acceptați. O îmbrățișare oferită cu acordul ambelor persoane poate transmite sprijin, prietenie, grijă și înțelegere. Uneori, atunci când trecem printr-o perioadă dificilă, simpla prezență a unei persoane de încredere poate conta mai mult decât multe cuvinte.
Totuși, în adolescență, lucrurile pot deveni confuze, mai ales atunci când apropierea apare între două persoane de sex opus. Un gest de afecțiune poate fi interpretat în moduri diferite. Pentru o persoană, o îmbrățișare poate însemna doar prietenie și sprijin. Pentru cealaltă, același gest poate trezi întrebări sau sentimente pe care încă nu le înțelege.
De aici apare confuzia: Este prietenie? Este atașament? Este admirație? Este o atracție? Sau este pur și simplu nevoia de a nu fi singur?
Nu există întotdeauna un răspuns imediat. Emoțiile nu trebuie etichetate în grabă. Adolescența este și perioada în care învățăm să ne cunoaștem, iar uneori este normal să nu știm exact ce simțim.
Un lucru important este să nu confundăm nevoia de afecțiune cu obligația de a intra într-o relație. Faptul că ne dorim să fim îmbrățișați sau să avem pe cineva aproape nu înseamnă automat că trebuie să existe o relație romantică. Putem avea nevoie de apropiere și de sprijin și din partea prietenilor sau a familiei.
La fel de important este și respectul pentru limitele celuilalt. O apropiere fizică trebuie să fie dorită și confortabilă pentru ambele persoane. Nimeni nu ar trebui să se simtă obligat să ofere sau să accepte o îmbrățișare doar pentru a nu supăra pe cineva. Uneori, cea mai sinceră formă de grijă este să întrebi și să respecți răspunsul primit.
Comunicarea poate reduce multe dintre neînțelegeri. Dacă doi adolescenți simt că relația lor devine confuză, nu este obligatoriu să găsească imediat o definiție perfectă. Uneori este suficient să vorbească sincer despre ceea ce îi face să se simtă confortabil și despre limitele pe care le au.
Nevoia de apropiere nu este un semn de slăbiciune. Dorința de a fi înțeles, ascultat sau de a avea pe cineva alături face parte din experiența umană. Important este să învățăm să recunoaștem ce simțim și să nu căutăm în altă persoană soluția pentru toate nesiguranțele noastre.
În cele din urmă, apropierea sănătoasă se construiește prin respect, încredere și libertatea de a fi sincer. Uneori, o îmbrățișare este doar o îmbrățișare. Alteori, ne poate face să ne punem întrebări. Iar faptul că avem întrebări nu înseamnă că trebuie să avem imediat toate răspunsurile.
Adolescența nu este o cursă spre a înțelege totul. Este și o perioadă în care învățăm, pas cu pas, să ne înțelegem pe noi și pe ceilalți.
Lasă un răspuns